“ – Miroase a hoit viața asta,
dar tot atît de bine ar putea
mirosi a smirnă!
Îmbălsămați-o, păcătoșilor,
dacă puteți, în Lumină!”
declamă prietenul meu,
proorocul din Piața Centrală,
făcîndu-și divina meserie,
spre amuzamentul măturăreselor
cu fuste înflorate.

Îmi privesc sufletul la ecograf
și mi se face frică de
întunericuldin el.
Ecograful nu minte.
Diavolul, da.

În fiecare zi copiez moartea,
într-un fel de exercițiu de stil,
obositoare repetiții pentru premiera
piesei în care Dumnezeu,
actorul principal,
nu va apărea niciodată
pe scenă.