Decameronic gand
ce-mi stai pe fata
ca o preamica efemera;
te-as duce inapoi,in plasma mintii si
sa te prefac in floare.

Esti doar o mica si prea firava himera
surazanda,
ce iesi sa-ntampini lumea si,
fara de puterea
de a schimba ceva,existi.

Totusi,te las sa ratacesti,
ai la-ndemana stele,
copaci si umbre,
ca sa le dai un abur de racoare
batand din aripa-ti plapanda.

Si,chiar de vei muri pe undeva strain,
eu
voi gandi o piatra funerara
ca s-o trimit in urma ta;
tu lasa-ti numai izul
cristalizat in fragede petale
de atomi de floare,
iar epitaful
il vor scrie ingeri,
pe care-i vei fi racorit candva,
cu blanda-ti adiere trecatoare.