agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-30 | |
Nu-mi amintesc nici macar un bastonas
nici o cruciulita, Nici cum atunci erau strazile batranului putred oras, Nici troienele de zapada incununand de la coada la cap cu alb vechea mea ulita, Nici fetele acelor colegi ce-mi starneau curiozitatea sordida intrebandu-ma poate atunci care-i calea spre nedescoperitul inca lacas In care viitorul fluture se va fi nascut din omida, Nici prima banca, nici primul coleg, nici prima sclipire de ochi a dedublatei mele fiinte imaginare, Poate doar spatiul... asa ca un intreg luat, si lumina unei garoafe aruncate pe umbra inca nedesfacutei calimare, Nici primul penar uitat in banca, solitar, Nici primul sarut cu pamantul afara, pe terenul de joaca, Nu-mi amintesc nici primul cuvant rostit cum nici dealtfel nu-mi amintesc prea bine cum sau la ce am luat nota zece prima data, Nu mai tin minte cand cu prima ocazie am chiulit, Nici atunci cand am tras primul fum de tigara, Si nici cum am copiat prima oara in viata la ora de geografie, despre granit si despre rocile ce se dezgropau din nu stiu ce regiune uitata de lume din tara, Nu-mi mai amintesc nici cum am reusit ca prima iubire sa-mi poarte numele de Mihaela, Si nici de ce m-am catarat pe acel zid nu-mi amintesc de aproape mi-am rupt in cadere mandibula jupuindu-mi curajul adolescentei si pielea, Nu-mi mai amintesc prima porecla, primul joc castigat sau prima bucata de canepa tesuta, Prima sticla sparta ori primul cantec cantat, Nu-mi mai pot aminti oricat m-as stradui acum nici primul impuls de a experimenta gustul dulceag de buze carnoase si crude, Nu mai stiu nici primul prieten cine mi-a fost, prima fata tinuta de mana... Nici nu-mi mai amintesc care a fost primul moment in care am simtit ca totul e fara rost, Prima clipa in care m-am simtit singur, abandonat in singuratatea-mi pe lume... Si prima lacrima este un mister incurcat in panze stand lipite una de alta, in intuneric, Si prima stare de plictis mi-e un ac in carul cu fan aruncat, Si prima tradare mai stiu doar despre ea ca a venit pe neasteptate din partea unei fiinte cu chipul angelic... Nu-mi mai amintesc cand m-am nascut, Prima senzatie a golului luandu-mi masurile si invelindu-ma precum un eol himeric cu promisiunea de pana la moarte, Nu-mi mai amintesc primul gand de parasire al lumii avut, Si nici prima carte de poezie citita. Nici prima carte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate