Nimic nu are sens adeseori,
amintirile sunt endorfine
secretate de speranța oarbă.

Uneori plutesc și mi-e bine
deși pășesc pe ace de iarbă
vorbind liniștit despre tine
nepărților împărtășite ție
astăzi atât de străine mie.

Dacă promisiunile ar avea
statornicia conștiinței
și dacă pasiunea ar rezista
dincolo de infernul dorinței,
volatile tristeți excentrice
nu ar induce lacrimi
pe obrazuri simetrice
cât o eternitate de patimi
cât o renunțare de formă
la certitudini sterile…

Deținuți într-o aură diformă
amețițiți cu feromoni astrali
căutăm semnificații inutile
într-o geometrie efemeră
creată de emoții insidioase
și susținută de efectul de seră
al atitudinilor capricioase.