Impletiti-mi cuvinte. Abstracte impletiri
in abstracte incinte.
Din albastru-decolteu
si boboci abia nascuti
de trandafiri transparenti, opaci, fara culoare...
Din trairile nerostite aproape
de semi-olimpianele degete ale lui Orfeu,
Din ingeri, fantome si draci,
din oceane, munti, cratere, mare...

Impletiti-mi cuvinte. Din cenusa
si carne,
Din ideea de aici, din timpul lui acum,
Din lovituri de secure si bici
si din ceea ce pe este de va fi si a fost
ar trebui sa separe,

Cuvinte, cuvinte...
Mai mici si mai mari si mai lungi,
mai frumoase...
Cu care sa poti mangaia, sa atingi
sa strapungi
prin spirit si materie si fluier si oase,

Impletiti-mi cuvinte. De soc, de artar,
de suflet, de zambet, de tinere minte...
Cuvinte, cuvinte, cuvinte...
La umbra carora voi putea
sa ma joc, lasandu-mi numarul intotdeauna impar
de ganduri si nopti albe
vopsite cu transparenta acvatica si cu var
intr-un colt, intr-o parte,

Si de unde
departarea apare ca o singura stea, in care
reflectandu-se...
Raza unei lumi palpabile si terestre
se topeste in aceeasi idee,
de peste mari si tari, sau pur si simplu doar peste
incercarile de viata si moarte.