Aceleași visuri cu tine…
Se succed în timpul aceleiași nopți, alternează.
În starea de semiveghe care urmează lor,
am bănuiala că ceva s-a ascuns printre pliurile memoriei.
În visurile mele, căutându-mă, erai gata să zbori,
te transformai, mergeai pe apă, erai prizonierul îngerilor.

Voiam să fi al meu și eu a ta,
Imploram zeii să ne lase să fim împreună.
Cu mâinile chircite de suferință,
mi-am sfășiat cămașa care-mi acoperea pieptul,
Cu unghiile înfipte, mi-am brăzdat dungi însângerate.
Sângele și durerea au fost ofrande pentru înduplecarea lor.
În timp ce o arsură atroce îmi incedia buzele reci de neputință,
Am cerut legarea sufletelor noastre.

Un răget surd urca din cele mai întunecate cotloane,
ale sufletului meu și irupe din încleștarea dinților.
Îmi suprim urletul când imaginea ta apare aievea.
O sudoare arzătoare mă inundă: Vom fi împreună!
Mă trezesc.

Dintr-o singura mișcare mă împingi în mijlocul camerei,
îmi smulgi t-shirtul și sfâșii centura blue-jeans-ilor.
Îți stârneam dorința mai mult decât șarpele care l-a ademenit pe Adam
Și știam lucrul acesta: o femeie goală e o femeie înarmată.
Mă priveai și eu mă priveam în ochii tăi.
Eram femeia trufașă și lascivă, fecioara și prostituată,
Eram o regină impudică, cu ochii negri demonici, cu umerii rotunzi,
Plete înmiresmate, aproape albastre de negre ce sunt,
pe pielea albă și fragedă curgând.
Te-ai apropiat încet fără să-ți ridici privirea de pe trupul meu,
Cuprinși de speranța unor mângâieri necunoscute,
de o voluptate flămândă de atâta așteptare.
Fremătai așa cum un zeu cu picioarele de țap fremăta privind o ninfă
goală ce se oglindea în apa în care-i dispăruse iubitul.
Mi-ai făcut pieptul să tresară cu mușcătura dorinței tale,
Þi-am mângâiat fruntea până acum încruntată de neliniște,
Bătăile inimilor noastre făceau trupurile să tresalte violent.

Și ne-am iubit din prima zi în care ne-am întâlnit,
Fără să mai sperăm în ceea ce va veni.