Cred că am lipsit când soarta s-a împărtit,
Am atipit din întâmplare cu sufletul pripit
La o margine de drum, s-am visat doar fum
Si de-atunci tot caut iubiri prin scrum.

Si acum fără vină, am rămas fără lumină ;
Mi-e sufletul pustiu si trist, secat la rădăcină.
Unde să caut, ce să adun, cui să-i spun
Că-n mine se sparg doar iluzii de fum ?

Mi-e inima grea sau poate e doar părerea mea,
Mă ascund si mă regăsesc în fiecare rază de stea.
Dacă stiti cumva cam pe unde-i soarta mea
Dati-mi de veste, acum, până nu moare si ea.

4 martie 1995