poate cel mai frumos vis este unul de iarna, ascultand galsul molcom al focului si urmarindu-i amprentele pe tavanul alb, proaspat varuit in toamna. Ma delectez cu ganduri din vara, cu gandul ca o sa vina Mosul si mai ales ca o sa vii tu, abia astept acea clipa, o simt cum se apropie tiptil si parca aud scartaitul pasilor tai prin omatul de afara. Incerc neclintit sa vad daca este doar o intruchipare sau esti tu... nimic... strang perna in brate si privesc la albul copacilor, par odhnindu-se sub haina moale, atat de senini. Luna se reflecta in tot ce este alb in jur, daca incerc sa ma urc putin pe perna, si chiar o pot vedea la fereastra, parca ar vrea sa intre sa se incalzeasca de frigul de avara. privesc la dansa si parca chipul tau se arata, si zambeste... acel zambet cristalin sunand ca un clinchet de clopotei. Mata (motanul) sare in pat si ma trezeste din reveerie, incepe sa toarca, se uita la mine sa vada daca ii aprob incercarea si vazand ca nu zic nimic se apropie tiptil langa mine de se scufunda sub plapuma. Continua sa toarca - sfrrr, sfrrr. Inima incepe sa imi bata acoprind cu totul glasurile noptii. Urmaresc fiecare ticait si vad cum fiecare bataie se departeaza de precedenta, pare atat de ireal, atat de straniu, atat de... si incep sa pierd sirul lor, si adorm intr-un tarziu curtat de imaginea ta, de undeva de departe.
ceva se intampla, aud o usa deschizandu-se, aud niste pasi furisandu-se tiptil pe covor, poate visez. sau o fii matul care s-a plictisit de adapostul plapumei si cauta ceva actiune nocturna. dar... un sarut parfumat se coboara de undeva de deaprte - si atunci stiu ca esti tu, ma las sub imbratisarea lui si sorb cu nesat fiecare miime de secunda care imi este data. nici macar nu indraznesc sa misc, il simt pana in cel mai indepartat colt al fiintei mele. Apoi imi soptesti "buna iubitule, scuza-ma ca nu am reusit sa vin mai devreme" si te bagi repede sub plapuma de te tin in brate si continuam sa ne privim in nemiscare. Esti inca patrunsa de frigul de afara, te adapostesti in bratele mele si te alinti precum facuse motanul mai devreme. brr... ce rece trebuie sa fie afara - ma strabatu un fior rece, dar nu mai conta, eram cu tine iar parfumul tau de flori de levantica se facea resimtit pretutindeni in camera prea goala fara tine. Ma oglindesc in albastrul ochilor tai, pierdut din nou in reeverie, dar acum totul este atat de real, si esti langa mine, te simt cu fiecare particica a corpului si mintii mele.
Afara se aude o sanie cu clopotei, probabil se scapara de dimineatza si tu esti langa mine, zambesc si e atat de bine, te privesc cum dormi - ca un inger ivit dintr-un nufar alb sau dintr-o floare de lotus. Iti cuprind fata - pielea fina ca piersica coapta - si o sarut cu nesat, sa recuperez tot acel timp in care nu te-am avut langa mine - tot acel timp in care m-am hranit doar cu imaginea ta. "Buna dimineata" si zambesti scuturandu-te de amorteala somnului, si te culcusesti in bratele mele lasand sa descopere o parte a spatelui de nimfa a zarilor. Ma delectez cu aceasta priveliste si intr-un tarziu adorm, sunt fericit si oare cum nu as putea sa fiu asa?
Un ciocanit se aude in usa, pesemne e bunica care intra tiptil de aduce placinte proaspat iesite din cuptor, hmmm... aburesc inca... te asezi pe umarul meu si "hei vreau si eu una", te las pe tine mai intai si te privec cum te amuzi cu o bucata si sufli ca frige... "hmm... sunt bune" si bunica zambeste si le lasa pe somiera apoi iese asa cum venise din camera, suntem doar noi, abia astept sa imi povesti ce ai mai facut in ultima vreme. Ma servesti cu o gurita de placinta si chiar e foarte buna, e asa cum de altfel o face bunica de fiecare data, se simte mirosul de zahar de vanilie si scortisoara.
Afara deja a aparut soarele si zambeste la noi, probabil se amuza cat de copii suntem si cat de mult ne iubim.