agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-11 | |
Adie vânt afară și e puțin cam rece,
Mai bate-o dată ceasul, o clipă iar mai trece, O frunz'-a-ngălbenit pe ramul unui pom Iar inima îmi plânge că trec, că-s numai om. Iubito nu lăsa timpul să-ți fure-ntruna Din plete înc'-un fir, din clipe încă una, Ci, hai să ne ascundem de vânturi și de ploi, De frunze căzătoare, de lacrimi și noroi. Ce dacă-n vale iarba e-o maronie pânză, Iar nucul de pe deal mai plânge câte-o frunză! Hai, vino, te grăbește cât încă nu e seară Să mai trăim o dată ce am trăit o vară! Să alergăm din nou prin flori și aer cald, Să ne întindem iară pe iarba de smarald, Apoi să îmi port mâna prin părul tau bogat Și să-ți rostesc aievea că te iubesc curat. Vom merge iar la râul albastru și plăpând Să-i stăm pe malul tainic, privindu-l susurând, Stropindu-ți chipul gingaș în zâmbet să te-ntreci Iar râul de-o să-l fure să-l oglindească-n veci. Apoi când seara-doamnă va-mbrățișa tot satul, Când greieri din vioară cânta-vor cum li-e datul, Noi sta-vom pe băncuța de sub salcâmul verde: Timpul pe noi ne piardă, iar noi pe el l-om pierde. Tu, toamnă nemiloasă cu zâmbetu-ți calic, Te rog smerit, din suflet, mai zăbovește-un pic, Să-i spun iubitei mele ca, de-o veni deseară, Să-și ia o haină groasă, că poate plouă iară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate