Perfect unduindu-mă
în fântânile clipei,
izvorăsc cristalin
spirale de cântec.
Și iata-mă
clopot ascuns în mirare,
spart și cusut
dinspre mine
înspre mine
cu încă o bătaie
albastră de dor.

Așteaptă-mă,
pasăre caldă a lunii,
înflorite aripi
îmi cresc
din rănile arse!
În ochiul tău,
sub mască de fier,
neștiutoare,
mai doarme o vreme
jumătatea regală
a chipului meu.