agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3619 .



Adosmen neantică
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [axel24 ]

2003-09-15  |     | 



Trecuseră zorii… altarul. Toiagul înfipt
Sub aripă gemea: de când nu te-aș fi legănat?
Mi-am dăruit atâtui eu
Atât absurd făgăduit;
Repetă-n zbor ecoul secular,
Repetă chin, repetă anodin,
Repetă-n sine arlechin -
Și zbor cerșește-mi închinării, eu!…
Mi te-am promis nelegiuit - aici păcat!
Aici blestem!
Și spune-mi c-ai crezut,
Și spune-mi, Alex, cât absurd
Neant plecării s-a-mplinit…

Mi-am auzit retina răstignită-n cer,
Cerșindu-ți grai
Așa cum n-ai avut,
Cândva -
Eram, atunci, să-ți știu că nu-i așa.
Am plâns,
Atât am plâns cerșindu-mi trup,
Doar te legau a doua oară,
De mă-necam în tine surd
Că-ți mestecau coliva-n mine,
O mestecau pământ.
Pe-un colț de masă ghemuite clipe,
Și râde beznei epilog
Atâtui dor și-atâtei slugăreli
Kafirul chior și biolog -
Dansează-i voi toți dracii-n rătăciri
Ecoul dublu horcăit,
Cât infernală-mi rătăcește luna
Să-l cern sicriu pe-un suflet care-i mort,
Și sângeră foc, și sângeră-ntr-una…
Mi-am auzit retina cum dinții tăi mai rup,
Timp două potrivit,
Și pântecu-ți digeră sleit același trup -
Alex Mersure,
Cu tine am murit…

S-a-ntâmplat să fiu ce nu mi-ai fi gândit;
Am înțeles măcar,
Am înțeles că sunt cum râd -
Și-am râs atunci; atât.
Atât am fost. Deodată mut,
Deodată mie chibzuit,
Deodată frânt și locuit.
Iar azi vorbească-n sine doi -
E unul eu, același eu din noi.
Ne-am legănat vreodată asfințit?
Crede eu cădere-n id răsgolind eternul, Alex,
Să mă-ntreb ce-mi taci mereu
Zborul cuibărit sub talpă -
Cine cântă, Alex? Eu?…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!