Gramatică



Mai mult ca perfectul e imperfectul.
Trecut plus timp egal viitor anticipat.
Viitor anticipat plus credință egal viitor sigur.
Ahh! este o interjecție mult mai plăcută decât Ohh!,
De accea, cred că literele au sentimente.
N-a râs niciodată vreo literă de tine?
Predicat fără substantiv egal propoziție.
Prezentul continuu există când ești și tu,
Deci, singurătatea n-o ai niciodată, cel mult singularitatea.
Metafora este ce-ar mai putea să fie substantivul.
Complementul, dacă n-avea genul masculin. ar fi putut să fie metaforă.
Punctul este începutul tăcerii.
Virgula este tăcerea care nu vrea să tacă.
Accentul este simbolul națiunii.
Limba suntem toți, de la strămoși la strănepoți.
Titlul este locul în care poposește cititorul să mediteze.
Locuțiunea este când se căsătoresc cuvintele.
Bastonașele sunt un fel de atomi ai literelor pe care,
După cei le pui la ochi, nu le mai vezi.
Semnul exclamării este un bastonaș pe care îl auzi, fiindcă tropotește.
Învățătorul este preotul care te botează-n limbă.
Poeții sunt cei care știu unde locuiesc cuvintele
Și au voie să le cheme oricând de-acasă.
Pe unele cuvinte e bine să nu le deranjezi niciodată.