“ – Zborul spre Eden va avea loc
preț de o bătaie de aripă !
Pasagerii sunt rugați să se prezinte
la Poarta Petru!
Ne scuzați, la poarta patru! ”
……………………………….
Te-am înconjurat ca de-obicei
cu privirile mele însetate
și am regăsit poteca cea știută
dintre chip și pântec,
firav canion coborând sau urcând
- nu voi ști niciodată ! –
printre colinele unde buzele mele
de zi și de noapte au pășit
( de atâtea ori … ).
Dincolo de nimbul trupului tău,
au alunecat însă umbrele îndoielii,
ca o iederă fără de memorie,
verde…închisă în neputința ei
de a îmbătrâni frumos
- măcar o toamnă ! –
în ținuturile cu ierburi unduitoare,
în grădina Lui…
Împreună.