Mai sunt câteva stații de-ntâmplare,
Și vom adormi, cu octombrie
Foșnindu-ne prin carnea limpede cernită,
Ne vom adormi, unul pe celălalt,
Cu umerii amenințați
De geometriile sărutului…

E ora închiderii,
Inimile ne-au obosit privindu-se,
Poate nu ne mai aduce nimeni
Aminte,
Poate rostim frumuseți de-mprumut,
Fără să ne atingem…

Facem streptease de umbre,
Tălpile ne dor de-atâta moarte pe vârfuri;
În definitiv, păstrăm ultima tăcere
Desculț,
Să nu uităm să ne locuim îngenuncheat
Fericirea.

28 septembrie 2003.