Grăunte ne-ncolțit?
Somn netrezit de-albine?
Dar cine s-a grăbit?
E toamna! Iat-o, vine!

Nici aurite mere,
Nici dulce vin de casă.
Abia de iarna piere
Că toamna se și lasă.

Din puști crescu bărbat
Și din fecioară doamnă,
Dezghețul a-nghețat.
E prea devreme toamnă!

Cu glas de moarte-i vara
Și moarte flori ne-ndeamnă,
Abia de-i primăvară,
De ce să fie toamnă?!

Cad muguri de pe ram
Și păsări zboru-și curmă,
Grei norii bat în geam.
E toamna cea din urmă!

Bărbatul și-a lui doamnă
De-acu-au încărunțit.
Și de-astă dată toamna
Devreme a venit!