Albă, albă, albă
Starea aceea atât de albă
De care nu ai cum să-ți amintești
Când și lumina își pierde înțelesul
Iar sfâșierea cărnii lasă dâre de melci :

Nervi dezacordați din elastic răscopt alb
Mersul de-a-bușelea către placenta albă
Uși încremenite orb și surd sub zidul alb
Mototolire de sine – fără gând, fără cuvânt – albă
Abscisă ne-mai-vizibilă prăbușită peste invizibilă Ordonată
Si noaptea vieții… nesfârșit de albă. e-maculată.