agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-03 | | Înscris în bibliotecă de liviu dascalu
(...)
2 cum amestec eu cuvintele cum fac din ele o pasta buna de pus pe paine cum aud eu barna troznind cum ma impiedic de toate nimicurile cum mana mea lasa jaluzeaua sa cada vorbe atat de stramte ochiul atat de urias cu fiecare zi ne apropiem chipuri vesele sanatoase fara incetare ne apropiem daca ne-am aseza la umbra unui pin ne-om trage sepcile peste ochi am opri timpul ciuperca alba scorojita de lene crescand din miazma apropiata (imi amintesc de gura mea de trupul meu ca inceputul acestui munte zarit cand nu te astepti) mama s-a stins intr-un pahar asezat pe pervazul ferestrei voia sa zboare pana ce bratele au ajuns milioane de brate asezate in ordinea lor un tren trecea priveam sinele goale tata venea acasa odata cu noaptea alb de spaima isi pipaia carnea pe crestele uscate ale vanturilor viata atat de scurta intre doua versante o voce vorbind cu echivocul altei voci aici lumea cu neasteptatul ei zilnic dincolo pietrele umpland noaptea pisc al ochiului stins sub pleoapele nemiscate 4 ce greu animal intins pe plaja dezbarat de orice rezistenta gata sa primeasca poftele tuturor ca o masa de nunta acolo inchiriata inchisa sub cornisele mari dupa gratiile unde cantecul ramane o coborare de anotimpuri cine mai vrea sa priveasca fata lunii scapata din ceruri cum peste mahala se desearta deodata asemanatoare topirii seului cu sfaraituri sticloase neliniste din toate partile fete aparute in scuaruri cu mers aducator de sange aspru intre picioarele umbrite suspinului pretentiile sufletului la caderea noptii: voi afla patul unde schimbam imparatiile si legile si unghiurile din care urechea noastra presimte latratul stepei? orasul ramane in urma marile doctrine raman agatate ca panzele de copaci omul parcurilor cu miros de catran grabit isi sfarseste drumul 6 cine se instraineaza venind odata cu ziua la douazeci si cinci de ani mesele albe frigiderul plin de sampanie tanara casatorita tiuitul crescand in degetele inrosite raceala cetoasa inca o treapta bataia surda a inimii in culoarea molozului opreste-te in zgomotul statiei totul se intuneca ramai cu mana intinsa spre usa care nu mai exista 7 du-ti bicicleta de-a lungul zidului suna din clopotel si treci printre oamenii care te privesc straini ti-e somn si mergi cu ochii aproape inchisi un porumbel paseste speriat pe dara murdara a rotii rasete in soare la fel ca ieri copiii nisipul un peste negru se zbate sa iasa din apa si domnii aceia se uita cum tu fara nici un rost te opresti din zece in zece metri o sa vina ploaia te gandesti o sa cada picuri mari peste asfaltul incins
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate