Într-o identitate de mâna a treia
mă ascundeam,
ca-ntr-un paradis
al stărilor mele.
De pe fiecare stradă
zgomotele urcau,
se toceau pe rând,
reușeam să ajung
de la tine la început,
de la început înspre eul închis…

Plecam după-amiaza
undeva
de mi se părea că mă privesc
trecătorii de la geam
și seara adormeam încet
în același loc unde mă trezisem
cu câte un moment sau două
în urmă.

Dar în fiecare zi
parca se rupe câte-o fereastră
ferecată
de la mine spre Univers.
Mut umbrele de lângă ușa încuiată
măsurând pierderea lor, pe rând,
scrisă în buletinele de identitate…