strigătul toamnei



mai tânăr sunt cu o toamnă și-un cules
păsările-n pânza zării urcă-n șoapte
în suflet nostalgia trecutei veri o țes
palmele țăranului adună roade coapte


aud prin sate mirosul de struguri în cupe curgând
cuprind sub cețuri soarele coborât în gutui
ca pe-un mirific semn al întrebării rodind
prin mâinile noastre trec orele dulci-amărui



strigătul toamnei brazda o înalțăă-n cuvânt
semințe-i pun sub geană clipa germinării
e cerul cu o toamnă mai aproape de pământ
liniștea va cerne albul peste chipul țării