agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-08 | |
Te-ai stins
Inca o petala cade rostogolindu-se in gol Facandu-si loc printre atatea vise Pe care le zdrobeste in cadere... Insa aceasta petala e unica in felul ei, E ultima petala, ultima speranta. Ultima speranata tocmai s-a desprins Din inima mea care sa deprins Doar cu speranta. Inima mea, o floare plina de petale... Si iata ca inca o petala s-a desprins E ultima petala, ultima speranta Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am? Si daca speranta moare ultima, Oare in urma ei ce mai ramane? Cine poate oare acum spune? Ce mai ramane? Caci aceasta e ultima speranata...Era, Caci tocmai a murit... Ultima petala a cazut... Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde. In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur, Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma. Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste. A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede. Acum nu se mai vede: s-a stins. A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea, Pana la sfarsit. Acum a incetat! S-a transformat intr-o amintire... Asa si tu: Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta, Stralucea intens in inima si mintea mea... Totul se transforma in bucurie si fericire, Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes, Si era bine... Chiar daca te eclipsa cineva, Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline, Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu. Apareai, caci acum totul s-a schimbat. Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar, Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea, O fictiune reala, apoi si mai rar, Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta. Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut, Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins, Asa ai murit tu in inima mea. Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima: O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor In mintea mea: imaginea chipului tau, O stea ce candva a stralucit si pentru mine. Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine. Soarele a apus, dar cerul plin de stele A ramas gol, Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat. S-a sfarsit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate