Gata, s-a sfârșit,
ai tras lespedea
și-am văzut întuneric venind,
crengi de toamnă
mi-au ascuns inima,
iar în minte-am pustiu, doar, de gând.

O să mă duc în adancuri, departe,
să mă curăț de praful de stele ce mor
retrăind ce-a rămas dintr-o carte
cu foile arse de dor.
De-aș putea să mă-ntorc,
nu am unde,
la ușă-ai mai pus un zavor.
Să fii fericită, n-ascunde
aripile crescute-n alt zbor.

Poți să presari liniștită pământul,
nu voi urca înspre cer, să te am,
doară pe seară, când șuieră vântul,
să mă știi bătându-ți în geam…