primavara totul e mai frumos,
chiar si ploaia de cade
din inaltimi mult prea inalte,
chiar si sufletul omului pacatos.

primavara totul se vede
intr-o lumina noua, albastra,
iubirea pare ca e a noastra
si daca se vrea se crede.

ciobanii pornesc cu oile pe munte,
lupii isi schimba parul dar naravul ba,
trecutul tot as vrea sa se uite
si cu cat vreau mai mult nu se poate uita.

soarele aprinde lumanari din raze,
desertul da nastere la izvoare prin oaze,
chiar Dumnezeu Se dezamorteste
dintre cuvinte in coada de peste.

tot seninul cerului si aura misterului
se destrama si ne cheama,
sa primim cum se cuvine
mult frumoasa primavara.