Prăpăstii
E prăpastie afară, şi-i prăpastie în sufletul meu...
Cu paşi nesiguri între ele păşesc
Şi încerc să găsesc o scăpare, dar mereu
Mai mult, tot mai mult prăpăstiile se adâncesc.

Tot mai jos sufletu-mi alunecă uşor
Şi-o luptă nesfârşită e în inima mea,
O luptă iscată de nemilosul dor
Ce prinde încetul cu-ncetul a mă sfâşia.

Încerc să găsesc o scăpare în lumea de-afară,
Dar prăpastia-i tot mai adâncă şi-aicea
Şi nimeni, nimeni nu mă apără,
Nu-mi întinde mâna să nu cad în ea.

E prăpastie afară; în sufletul meu e prăpastie...