kamikaze am fost toata viata!
depresii nerevoase si methadona,
largi zambete pe care le-am urat
mi-au furat parca sensul verbului mort,
lung si lat in tara celuia al carui roi c'est mort...
kamikaze aveam sa scriu pe paharele lor?
nimeni, nimic,
urme de tractor pe bratul meu stang,
k de la killogrramm......
sau oricum!

am in buzunar cartea de alegator cumva
si nu mai stiu daca pot sau nu sa sanger din ea
neputinta de-a alege ceva mai prost
decat ceva mai prost
sau ceva mai bun decat
ceva mai prost...

nu ma mai satur de hrana asta virtuala pe care o primesc de la ei,
prea dulci imi par promisiunile gen:
loc de munca,
invatamant,
asigurari medicale,
proprietate garantata,
libertatea constiintei sau insasi
libertatea de exprimare

pe care nu le am,
de care n-am nevoie sa le-ntind pe cartea mea de-alegator
ca si cum painea si untul ar fi totuna...

ce sa fac?
ce sa nu fac cand toti ma calca pe picior
si oamenii sunt chiar acelasi toti spre care ma zidesc mereu?...

oamenii?
au multe picioare
si ascutis la ochiul care ma priveste
plin ochi cu ura, in tranvai, la 7,
prea-motivat:
"da-te ba nesimtitule la o parte,
lasa-i pa astia batrani sa stea pe scaun,
ca n-ai fi handicapat... "

de unde stii?
poate sunt si poate am si drepturi pe deasupra!
distrat mai sunt
si ma distreaza inca baba aia de ieri care se plangea
"cum sa nu ma plang maica, voi habar nu aveti
ca se voteaza constitutia"...

SI DACA, CE?


sunt demoni k mine,
k mine nimeni altul...