Am obosit să stau în carne
nepriceput ca o fereastră-acoperită,
îmi calculez mizeria de azi,
coșmarul dintr-o noapte nedormită...


aș vrea să mă conceapă cineva,
să fiu un argument, floare de gând,
să fiu încrâncenarea de pe tâmplă
sau rostul arcuit întru cuvânt…


mi-ar place devenirea într-u zâmbet
să-mi fie ca o boală dedesupt,
sau să fiu Cum din ,,nu știu cum”
un vers dansat pe foaie și-apoi rupt…