M-ai imbrobodit
cu lacrimi de vita nobila,
stoarse din sunete oarbe, neclare, indoliate
si criticate de zvonuri neconfirmate
la stirile de seara.
Am inghitit,
printre sughituri,
stropi de rumoare incandescenta ca greata
si din toata acreala destinului
mi-ai conturat petalele de unghie
incarnata in reverul hainei tale.
Mi-ai devenit bici de matase,
impletit cu spini patrulateri .
Ai derutat busola timpului
intr-o grafica proprie
si mi-ai rapit
crizele de liniste planturoasa.
Dar m-ai redefinit!
Intr-o zvicnire de condei,
culorile sireturilor
ce-mi legau
incheieturile venelor,
s-au transformat pe rind
din alb in rosu
si-apoi in violet
violent.

Nu-mi sufoca iubirea!

Mai bine, ucide-ma pe mine!!!