Ar trebui să plec căci bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte ;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.

Te joci cu vorba, ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Și nu știi, a te-abține, ce efort e !

Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită
Gata să plec, neștiind a mă preface,
Când gestul tău mă prinde în ispită

Cu-aceeași abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec și n-o pot face...

(Din volumul:CONFESIUNI
PENTRU DOUA GENERATII)