Incerc s-ascund un gand in gandul tau,
pun pasii mei pe amintirea stralucirii,
vantul geme o groaza-n ramuri,rau,
cautand sa aiba o alta soarta a firii.

Roua am asezat pe zambete de floare.
Ma stiau prin lume,eu eram in poezii.
Valurile se loveau de malurile goale
si de grija lacomiei,cu sute de erezii.

Suflete invatate de eternul primaverii,
vad luminile ascunse si usor mirate,
sprintene refrene,pe cararile tacerii,
pun marmura calda pe urme curate.

Suntem niste umbre,cu adapost usor,
cu fanfare mute,care canta-n soapte.
Ascunse-s doruri si regrete- n zbor,
printre nimicurile risipite-n noapte.

Nu-mi pare rau ca n-am avut comori
si n-am dorit sa fiu un amintit ferice.
Vreau sa raman langa un strat cu flori,
sa-nchei cu vers de nai.Atat as zice.