Cu calul murg trage la scară
tristețea în ediție de seară
trasă-n volute verzi de foi volante
ca rufăria fostelor amante
și-n foaia cu tipăritură densă
citești că se oferă-o recompensă
pe capul tău din care curge ploaia
și năruie, de insomnii, odaia.
Hoț de ninsori, profanator de brume,
ești prea mărunt pentru asemeni sume
dar până ca plutonul să se-adune
și popa să-ți citească iertăciune,
tu cu mișcări sărite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
și te dai prins
și te dai nins,
căzut
dar nu învins...