Himeric monstrul sade in haosul de-a fi
Si viermuindu-si firea cuprinsa-n adevar
Isi cerne maretia curajului de-a sti
Ce nu cunosc nici zeii fauritori de mar.
Esenta vietii sale, etern de-a cugeta,
E existenta-n sine; gandul ca exista
Precum corabierul ducand fiinta sa
Pe cuvantarea dulce, grea si-n urma, trista.
Urmandu-si calea drept, mereu fauritoare,
Ai zice ca, privindu-l, e doar un animal.
Cand zidu-i sus, sfarsit, nevoia lui de soare
Il duce sa devina un zeu dintr-un vasal.
La zidirea lumii, divinu-ntinse mana,
Cu rai si iad in sange il fauri pe el;
Gemea-ncet, nascanda, sub bratul lui tarana,
Daruind pustiului acelasi chip si fel.


Daruind pustiului acelasi chip si fel,
Gemea-ncet, nascanda, sub bratul lui tarana,
Cu rai si iad in sange il fauri pe el.
La zidirea lumii, divinu-ntinse mana.
Il duce sa devina un zeu dintr-un vasal,
Cand zidu-i sus, sfarsit, nevoia lui de soare.
Ai zice ca, privindu-l, e doar un animal,
Urmandu-si calea drept, mereu fauritoare.
Pe cuvantarea dulce, grea si-n urma, trista,
Precum corabierul ducand fiinta sa.
E existenta-n sine, gandul ca exista,
Esenta vietii sale, etern de-a cugeta
Ce nu cunosc nici zeii fauritori de mar.
Isi cerne maretia curajului de-a sti
Si viermuindu-si firea cuprinsa-n adevar
Himeric monstrul sade in haosul de-a fi.