ma pornisem,
sa tot fi trecut vreo doispe ani de-atunci,
sa rumeg ierburi oprite sub sintagme palide,
neluate in seama, vorbind de lipsuri.
si lipsei lor ii ziceau talent, iar noi,
astilalti,
plini, dar fara duh de stihuri sub limba,
ne luam de-ajuns votand cu rugaminti
de aplauze cincinalele poeziei lor.
,,lor`` , frunzareala de veacuru, iar eu
ma pornisem
sa contopesc anii unindu-i sub proprie asemanare
peste fruntea stihurilor ,,noastre``.
,,lor`` era, poruncisem, ,,nostru``.
si dintre ,,noi`` se ridica cel dintai ascet.
dar cum imi vorbea numai mie,
ma pornisem
singur
pe calea catre unde a ,,devenirii?`` mele.