|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Sonetul colindului poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Gheorghe Tomozei [Gheorghe_Tomozei ]
2003-10-26
| |
Înscris în bibliotecă de Florin DeRoxas
Colindele-s copiii celor care
din trupul nostru n-am rodit copii,
le urmărim cum cresc cu frunți de sare
și coastele, ca sarea, străvezii.
Ce crin-muiere carnea mea iubi
de te-a ivit cu clinchete amare,
colind firav? De ce când te faci mare,
din mine te desprinzi, copile? Și
de ce te-adaugi multelor himere
pe care cu mâini lacome le cer,
iar ele-s aripi de coleoptere
ori pururi schimbătoare flori de ger?
Tristețea mea? E singura avere
(care-ți rămâne ție, Leru-i-Ler...
|
|
|
|