De cu seară
ne ofeream prizonieri voluntari cochiliei nopții,
alungând somnul cu promisiuni indecent de străvezii.
Și închizându-ne pe dinăuntru
acopeream încuietoarea cu vise roșii, fosforescente,
rostuindu-ne acolo un univers imponderabil
și circumscris.
Fluide, tentațiile făceau naveta între noi,
passo-doble în sens giratoriu,
gândurile se împrăștiau care încotro
scăpărând printre pleoape.
Tatonam cu buricele pulsului,
din aproape în aproape,
peretele interior al sferei incandescente de dorințe,
zâmbind cu nerușinare ferestrei despuiată de stele, pe care,
deși scandalizată,
luna zăbovea arcuită de uimire.
Spre ziuă,
legați încă la glezne cu ibrișin de senzații,
ne risipeam trăirile în maree curcubeice, unduitoare,
deconspirându-ne, timizi, dimineților.





28 octombrie 2003