agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-29 | | Înscris în bibliotecă de Florin DeRoxas
Vai, ce urât mă regăsesc uneori,
crestând hârtia, ca pe-un crin bolnav, cu unghiile lungi, cuprins de teamă... Par în chiliile cu lespezi roase uitatul alchimist târându-și ghebul și barba de sub mucede arcade, cerșindu-și sieși blestematul aur. Cu strâmbe degete zvâcnind sub lampă, și proiectând peste perete umbra cuvântului abia ivit pe filă, duhul țigării-l izgonesc, de-o clipă, spre cărți ce se subție în tartaje... Râzând, urlând, schimonosit aproape, cu fiecare literă scurtez a vârstei cale, și-nnoptând îmi pare că-mbătrânesc c-o literă mai mult, că-s palid, șters și, dureros, același. Dar i-ați privit pe-ndrăgostiți? Sărutul le schimbă, straniu, liniile feței și-i face albi de spaime și urâți...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate