agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-30 | | Înscris în bibliotecă de Florin DeRoxas
Culori borțoase, deșuchete .
(din frunză cursă și rachiu) alb îl purta în trup pe verde, rosu mișca-n potrocaliu . culori strivite de sărutul orașului de-un veac surpat îmi amintiți de începutul unui amor nerușinat. El, fruntea își târa să-și culce în degetele-evantai cu unghii de zăpadă dulce, dar nesolubile în ceai, și . nu e nimeni să-l disculpe . ani, șaisprezece, tăinuia în arcul unor groase pulpe ca în părăginiri de stea. Îmbrățișări usturoiate, mișcau un sânge vechi în trunchi, stârnind făpturile culcate în uriașii ei genunchi. Trupul mai leneș ca nisipul . ca roșu în portocaliu, purta sub pielea roasă, chipul frumoaselor de mai târziu. Femeia le ivea, sculate, din măștile de fum și fard în vreme ce abandonate culorile nășteau sub gard. (O, cum știa să mai dezmierde gura femeii-țintirim!) Alb îl năștea, pe verde. Verde alt alb năștea, nelegitim. Galben copil cădea din galben, albastru, smuls din violet, ca între fire de păianjen în negru se topea, secret. Pâine . altoită cu caisă sânii-i știa, tremurători, cu pleoapa mâinilor deschisă cel nărăvit întru culori, și încerca să se ridice din veșnic pângărita stea, dar carnea coapselor complice pân' la surâs îl îngropa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate