din cântul al zecelea

[...]

Totul este scriitură,
Totul este doar holon,
Lumi turtite-ntrețesură
Ca să facă lumi balon.
În Geneză lumea crapă
Cu troznit de-Apocalips.
Lumi zidite-n lumi se-adapă
Din iluzie, eclips.


Doar poet ți poezie,
Conștiință și destin,
Existența o învie
Și-o fixează pe deplin.
Tragi realu-n nări , și vis
Tu expiri, altă natură.
Totul este manuscris.
Totul este scriitură.


Lumea-n infinite trepte
Se afundă-n sus și-n jos.
E compact în cer, perfect e
Ce-n prăpastie-i poros.
Mii de turnuri Babel șuie
Se-mpletesc în Babilon.
De coboară sau de suie,
Totul este doar holon.


Lumi create , lumi creează :
Scriitoru-i personaj
Ce la rându-i se-ntrupează
În prințese și în paji.
Pajii-apucă și ei pana,
Moaie-n dragoste și ură
Și pe fila lor, bălana,
Lumi turtite-ntrețesură.


Fantezia este zeul
Asimptotic ce-a gândit
Leul ce înghite leul
Ce pe leu l-a îngițit.
Ce vertij când mintea-ți cade
În al lumilor plonjon !
Foi în teanc sunt adunate
Ca să facă lumi balon.


Între lumi - doar intervale
Infinit de mari și mici,
Interstiții și canale
De cristal sau de chirpici.
Toate scârțâie, vibrează
Ca un toc sau ca o clapă
Când, ca oul ce-nviază,
Lumea în geneză crapă.


Cocârjat pe semne care
Stele sunt în altă lume,
Scriitorul ți se pare
Rege-n țările de spume.
Dar și el e o stafie
Doar de câlți și doar de rips,
Și-auti pana care-l scrie
Cu troznit de-Apocalips.


Sus, în vârful largei spire
Nu-i Vreunul ce s-a scris
Singur cu un scris subțire,
Contopind real și vis_
Sau o literă e doară
Infinita spiră, apă
D-unde seară după seară
Lumi zidite-n lumi se-adapă?


Și atunci nici fantezia
Nu mai este decât praf.
n-ai pricepe măreția
Scrisei, de ai fi seraf.
Hipertext și hiperlume
Ce nu-ncape-n minți de ghips,
EL doar s-a salvat din spume,
Din iluzie, eclips.


Din iluzie, eclips
Lumi zidite-n lumi se-adapă.
Cu troznit de-Apocalips
În Geneză lumea crapă.
Ca să facă lumi balon
Lumi turtite-ntrețesură.
Totul este doar holon,
Totul este scriitură.