În fiacare dimineata
trebuie sa reiau batalia
cu trupul
ca si cum eu as fi norul
si el soarele.

Trebuie sa-mi protejez sufletul
de arsita solara.

Ma-ntind,
ma zbat,
uneori trebuie sa-mi dau palme
pentreu a recapata poesia trupului.

Doamne,
sufletele noastre sunt oarbe,
dar multe.

Ele nu pot vedea realitatea acestei lumi
decat prin transparenta cristalinului
din adancimea ochiului uman.

Campaniile mele sunt lungi
si dese,
de cele mai multe ori
incununate de succese,
sunt singur cu mine,
pe o campie arida,
cetate sunt,
cu zidurile din pamant de caramida.