E târziu
iar pleoapele bat tot mai greu
eliberându-mă de durerea luminii.
Sunt singur, doar eu.

Cuvintele, suratele îmi vin avalanșe
dar ceea ce spun nu are vre-un sens
sau vreo importanță;
gândiri în balanță.

Sunt singur, doar eu
și cu tine.
O, viață!!!
De ce nu mă lași?
Îmi tremură inima de ură de tine,
mă scârbești
dar nu am curajul eu capăt să-ți pun
aș vrea s-o faci tu.
Mă uimești !

Cu ochii lăcrimând dragoste
mă privești
cum încet nebuniei controlul cedez
și-o fac voluntar.
Pistolul în mâna ți-l pun
și-ți zâmbesc.