De dimineata ma trezesc
Soferii masinile-si pornesc
Multa agitatie si nervi cu duiumul
Incat te intrebi daca nu cumva urmeaza Craciunul

Multa agitatie e afara
Oamenii urca, altii coboara
Si-atatea vorbe rostite fara sens
Atata agitatie, atata stress...

Nici eu nu inteleg ce se petrece
De ce lumea e asa de rece
Acum simt cum presiunea de afara
Intra-n mine sima doboara

Incep sa ma regasesc, sa trec peste acest obstacol
Dar lumea de afara e rea, iar eu nu astept nici un miracol
Vad pe strada tineri pierduti, debusolati,
Cei care de societate au fost uitati

Soferii conduc si pe trecere cu aceeasi viteza
Incepi apoi sa faci o scurta analiza
Sa vezi daca lumea mai e normala
Daca cei de afara stiu ca sunt pe strada...

Caut un loc de refugiu, o scapare,
Ridic receptorul si te sun, dar ce-ti voi spune oare?
Am inima zdrobita si lacrimile nu se mai opresc
Te visez la pieptul meu, vreau inca o zi sa mai traiesc!

Acum e totul dat uitarii, amintirile nu mai incap
Durerea e prea mare sa o iau iar de la capat
Si, disperat si fara sa ma mai pot stapani
Imi iau haina si iesafara sa-nfrunt fulgii

Eu am plecat din aceasta inghesuiala
Din acest oras unde nepasarea te apasa
Plec intr-un loc departe de lume si de minciuni
Departe de cei ce inca se mai numesc oameni

Acum e timpul sa intru in lumea mea
Unde nu cunosc lacrimile, frica sau disperarea
Acolo as sta ani de zile, dar nu pot trai mereu izolat
Trebuie sa traiesc in societate, chiar daca acum ma simt ignorat

Cine nu si-ar dori sa evadeze
Din praful si mizeria vietii cotidiene?
Dar viata merge inainte,
Fara cuvinte, fara cuvinte...