Ma plimb pe strazile pustii
Cu speranta ca ai sa revii
Sunt mult prea trist acum
Sa scriu o poezie fara scrum

Privesc in jurul meu, si incerc a intelege
De ce prin cuvintele tale inima incepe sa sangereze?
Nu stiu daca voi mai putea sa-ti scriu vreodata
Nu stiu daca voi mai fi acel baiat de alta data…

Am vrut sa ma schimb, sa fiu altfel decat eram
Si chiar daca tu ai plecat, eu totusi speram
Acum insa, am sa incerc sa fiu asa cum poate ti-ai fi dorit:
Distant, rece, fara sentimente, cu sufletul golit

Nu stiu cum ar fi fost daca nu ti-as fi spus nimic
Insa stiu ca nu pot pastra trecutul fara glorie in secret la nesfarsit
Mai stiu ca ar fi fost timp sa ma urasti sa iti fi dorit
Ca dintre toti baietii pe mine sa nu ma fi iubit

As da orice sa pot sa uit cele scrise
Insa nu exista bandaj care sa-mi vindece ranile
Mai bine mi-as semna condamnarea la moarte
Decat sa stiu ca suferi si-mi esti aproape

Am sa alerg din nou in noaptea pustie
Am sa mai beau apa cu lamaie
Am sa incerc sa uit ca m-ai ranit
Am sa fiu alt baiat, iti promit!

Poate atunci cand ai sa realizezi cat de mult ma doare
Nici tu n-ai sa mai poti dormi noapte dupa noapte
Stiu ca acum vor urma zile grele pentru amandoi
Si cand vei veni, vom fi iarasi doar noi doi

Lacrimi si foc vor curge in inima mea
A fost deajuns un cuvant sa imi sfasii inima
Dar acum, as vrea sa uit de toate,
Sa ma retrag in singuratate
Pentru ca viata fara sentimente e o imensa pustietate
Insa tacerea, privirea si glasul dragsotei, sunt mai presus de toate…