Privesc afara, cand e noapte
Nu se aud strigate, sunt doar soapte
Tacerea din noapte si golul din mine
Ma face sa cred numai in mine…

Am incercat sa aprind o tigara in miez de noapte
Am incercat sa o fumez, insa nu se poate
Mi-am dat apoi seama ca in acest oras pustiu
Nu pot sa dorm, linistit nu pot sa fiu

Am incercat cu disperare sa inteleg ceva
Insa nici chiar politaiul de pe sosea nu-mi zambea
Iar eu mergeam mai departe, retras si abatut
Pana cand am ajuns unde am vrut

Un loc singuratic si trist, plin de amintiri
Un loc al unei foste iubiri
Am incercat sa ma regasesc, sa fac ceva
Acum nimic nu se mai poate schimba

Incercam sa imi acopar durerea
Incercam sa aflu ce este tacerea
Insa nimic nu am aflat din ce am dorit
Totul a ramas un mister nemarginit

Plecam inapoi spre casa
Cand se facuse dimineata
Incercam sa inteleg singuratatea mea
Sa aflu cate ceva despre durerea mea

Insa niciodata n-am stiut ca sa iubesc
Pe cei din jur mereu ii ranesc
As fi vrut sa fi ramas o amintire
Acei ani pierduti cu tine

As fi vrut sa pot scapa de acest cosmar
As fi vrut sa termin cu viata de hoinar
Insa acum, cand tineretea a apus
Nu mai am nimic de spus…

Mi-as dori sa cred ca ce am inceput candva
Va fi un nou start in viata mea
Fara lacrimi si durere, fara a privi inapoi
Doar atata imi doresc: sa te iubesc mereu, sa fim noi doi!