Lumină, frunze și culori
Se-nghesuiesc în perdele,
Eu îți acopăr trupul cu flori
Și cu sărutările mele.

Îți privesc ochii adânci și clari
Îți mângâi obrazul neted
Când umbrele devin tot mai mari
Și frunzisul mai veșted.

Ascuns de întuneric
Spre mine te apleci
Sărutu-ți himeric
Îl recunosc dintre zeci.

O mângâiere și înc-un sărut,
Obrazul meu se-nroșește.
Izvorul din vale-I aproape mut;
Doar vântul se-ntețește

Răsună de vuiet întregul décor
Și noi plutim în neștire…
Am așteptat cu atâta dor
Acest moment de fericire…