La curtea lui Falnic Veac
Fi-va mare ’nscăunare.
Prinții timpului prefac
Vremi ursite ’n sărbătoare.

Mugurii Anului Nou
Se despică în secunde.
Anul Vechi e un ecou
Despuiat, care se-ascunde.

Înnădit la cașcaval
Anul Nou vrea să se-nscrie
În amonte, nu-n aval,
Însăilarea lui în secol ca să fie timpurie.

Uite așa se face teacă de pământ
Anul ce-a fost.
Detronat, luat de vânt
Nu-și mai află altu’ rost.

Amintindu-și de toplițe
Curtea ’ntreagă se furnică
Anul Nou nu face fițe:
Este prințul făr’ de frică.