îmbrățișarea încă mă mai doare
absența ta mă rupe în fâșii
dar toate-aceste răni usturătoare
tu niciodată n-ai să le mai știi.

n-ai să mai știi nici plânsu-mi, nici iubirea,
surâsu-mi îți va fi străin de-acum
și n-ai să-mi mai săruți nicicând privirea
iar pasul n-ai să mi-l oprești din drum.

în streșine mai plânge încă ploaia
bătând mărunt vecernia din noi
și-un straniu vânt întoarce iarăși foaia
peste îngălbenitul amândoi.




21 noiembrie 2003