Odata,am incercat intr-un repaos
sa astern pe ninse foi uitarea
si am cladit sesuri si munti in haos,
intr-un caiet involburat ca marea.

Caietul meu cu amintiri uzate,
pornite dintr-un tril de clopotel,
cu marsul greu al genelor uscate,
sub lacrimi irigate fara nici un tel.
cu incercari de rime ascunse in culori,
ce-au asteptat, penelul unui astru,
trecut prin conjunctura uneori,
ca sa evite grota si dezastrul;
contor al clipelor pastrate
ai obosit si te-ai uscat ca floarea
ascunsa,fara rost in eternitate
si ai amestecat clipa cu visarea.

Cand te-am plimbat prin pagini cu memorii,
mireasa aurita cu vorbe de poet,
ai adormit uitarea si-ai pus roua in glorii
si am cladit noi doi amintirea cu caiet.