mă înnebunea zâmbetul smerit de călugăr cu internet în clopotniță
cu belle amie și altele alături de cartea cărților îmi amintesc prea bine
nu că m-ar fi preocupat demografia luminii ce pot să aprind eu oare
în bezna aceasta cu ochi de luceolă ca o haită xeroxată de lupi obosiți
aici dacă îmi doresc la o întindere de braț am și un vaccin cu dumnezeu
mă urăște mă iubește mă urăște mă iubește și tot așa și așa mai departe
nu vrei să mi te spovedești doamne îl întreb nu sunt rus zice tata era
român mama era româncă tu de ce mă suspectezi că aș fi un virtual
ne-am îmbrățișat mai ții minte eram între două stihii miroseam a cânepă
a mac sau a mai nu știu de când cu această eclipsă totală de memorie
ei doamne doamne stai să cobor de pe curcubeu mi se termină cuvintele
nu te mai da drept pui de dumnezeu experimentând în grădina medici
și ce dacă toate visele tale au chipuri de piatră și oamenii chipuri de vise
poemul tău l-a găsit în paharul cu noapte pe mult veneratul bachus
pe arborii mei înaripați corbii cresc în locul frunzelor despre uitare
niciodată ochii tăi nu vor fi mai altfel zâmbetul mai smerit decât acum
cu belle amie în clopotniță

e atât de mare lumea asta doamne e atât de mare
de ce anume tu


26.11.03