Dragostea te face sa devii lacom....Te face sa nu te mai saturi de acel conglomerat de sentimente si senzatii, ci sa il despici analitic in cele mai mici si indepartate parti si farame. Dragostea te face sa ai o indicibila placere sa desiri si sa insiri firele singulare de senzatii si trairi fundamentale.
Tu ai aparut mai degraba ca presimtirea unei senzatii decat ca senzatia cu adevarat - si in acelasi timp mi-ai creat presimtirea sigura ca esti ceva (cu trairile, gandurile, sentimentele si vocea ta) nemaitrait.
Aceasta senzatie este atat de neobisnuita si de delicata, incat n-o pot retine, se sustrage intruna, faramata de o mie de alte senzatii, se iveste doar o infima secunda ca o minunata prevestire...ca sa dispara din nou. Asta ma chinuie. Imi simt pentru prima data ranita, nu numai lacoma mea fire ci insasi inima.
In mod ciudat intrezaresc in aceasta minunata traire, cheia tuturor trairilor, fara de care nimeni n-ar pricepe ceva din dragoste si fara de care eu, daca n-as izbuti sa o traiesc (sa o stapanesc) mi-as rata viata. Trebuie sa o traiesc, nu pur si simplu ca sa o posed, ci pentru linistea inimii mele.
Simt cum imi bate inima din cauza emotionantei mele neajutorari in fata acestei senzatii, ea este de neinteles, de nedescris, de neordonat in nici un chip, nici nu s-ar cuveni de fapt sa existe.
Si totusi te afli acolo undeva cu o naturalete cum nu se poate mai minunata. Nici nu e nevoie sa-mi spui unde esti pentru ca urmez "senzatia" cu inima batand tematoare, iar ea ma va conduce sigur la tine.
Dar stii ceva...banuiesc ca eu nu urmez calea spre tine ci ca tu m-ai captivat si acum ma atragi irezistibil. Acum imi apare limpede ca viata nu va mai avea nici un sens daca nu voi poseda parfumul acestei senzatii. Trebuie sa-l cunosc pana in cel mai mic amanunt, pana la ultima, cea mai suava inramurire; doar amintirea lui oricat de complexa nu-mi mai ajunge.
Vreau ca acest fluviu de mireasma sa se prefaca intr-o viitura care sa ne inunde ca o minune.
Mi-as pravali chipul pe pielea ta, trecandu-mi narile umflate peste tot trupul tau sa-ti sorb mirosul dib crestet pana-n talpa; imaginandu-mi ca sunt un geniu ce voi revolutiona lumea miresmelor pentru ca as avea la indemana pecetluitorul tau parfum, cel care cuprinde intr-un chip vrajit formula oricarei mari miresme: virilitate, gingasie, forta, durata, varietate si o inspaimantatoare, irezistibila frumusete.
M-ai facut sa simt parfumul senzatiilor, gandurilor si trairilor tale si m-am simtit dintr-o data inundata de frumusete ca de o flacara orbitoare.
Pentru o clipa m-am retras, din veneratie si pura uimire. Dar in aceeasi clipa am simtit ca retragerea nu e de fapt decat o luare de vant, ca veneratia mi se preface in dorinta si uimirea in entuziasm.
Te iubesc....pentru ca intreg universul a conspirat ca noi doi sa ne-ntalnim...