Ca doua suflete ce mor
Pe-o canapea, in dormitor,
Luminile se sting alene
Ca versuri albe din poeme.
Iubirile ce sunt comete
Cu dare albe desuete
Ajung pe partii de zapada.
Dar ce e fara de tagada
E ca adopt un ras isteric
Si ce e culmea nebuniei
E ca scriu versuri pe-ntuneric.