Am inceput sa mai sper la viata noua
Si sa mananc la masa doar pamant;
Iar dimineata paru-l spal cu roua,
Si-apoi mi-l usca-amarul ca un vant.


Neputincios si singur mai sunt Doamne!
Acela care striga prin pustiu;
Sunt rupt de obosit si mort de foame
Si langa Tine acum as vrea sa fiu.


Ma uit la luna mare cum straluce
Si stelele au inceput sa piara.
La fel ca ele si noi ne vom duce,
Si vom pieri, ca spicul de secara.