poem decupat
din herghelia cuvintelor




eram copil de cai mă rugam
coama-n spațul ei să mă primească
herghelie albă pictată prin geam
privirea-i grea și fuga-i nebunească


înșăuați-mi spuneau în ropot de sărite
cum și-au scris plânsul din coamă
cum au stors durerea din copite
și mă-ntreb de ce se mai înhamă


la trăsură pentru trudă sau bal
drumu-i suferința și lumina lor
orișiunde vom fi avem nevoie de cal
poem decupat din herghelia cuvintelor